Comunicat de presă – Colegiul Medicilor Veterinari din Județul Sibiu

22/05/2017 Comunicate de presa

Recomandări pentru prevenirea, combaterea și limitarea efectelor infestației cu țânțari

Țânțarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global, deoarece au un areal de răspândire foarte vast, sunt întâlniți aproape peste tot, mai ales acolo unde există și bălți, lacuri, etc, fiind specii care trăiesc din suptul sângelui oricărei vietate care mișca in jurul lor, inclusiv oamenii.

În plan global există mai mult de 3.000 de specii de țânțari, fiecare având particularitățile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alții nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, țânțarilor în general le este greu să trăiască la temperaturi scăzute, doar dacă iarna este blândă când unele femele reușesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfășoară în perioada călduroasă a anului.

Un țânțar cântărește în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3, 5 — 5 mm, corpul are o constituție fragilă de culoare gri maronie, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subțiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste și lungi, precum și o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă niște antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înțepa, iar femelele au antene mai scurte și o trompă folosită la înțepat.

Femela țânțar, după ce se hrănește cu sânge depune 150—300 de ouă înfășurate într-un înveliș special, lipicios, pe suprafața apei cu predilecție apă stătătoare, băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperișurilor.

Întregul ciclu evolutiv, cu durată de 2 — 3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfășoară exclusiv în apă, țânțarii adulți eclozează la suprafața apei și încep imediat să zboare. În condiții favorabile această specie tinde către o înmulțire în masă, populația lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Țânțarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători datorită zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenților dăunătorilor pentru igienă și agenți importanți în transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge odată la 2—3 zile, înțepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariția in zona de contact de eriteme, pustii roșii și urticarie.

Intensitatea înțepăturilor la om depind de genele fiecăruia, de faptul că îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului și mișcarea sunt lucruri care atrag țânțarii.

De asemenea există o mulțime de compuși emanați de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge țânțarii, alții atrăgându-i, în funcție de secrețiile și mirosul fiecărei persoane în parte, țânțarii având preferințe diferite, de la specie la specie.

În general, înțepăturile de țânțar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, în unele cazuri se poate ajunge la situații delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei înțepate care provoacă dureri.

Cu toate acestea, țânțarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume, datorită bolilor răspândite de ei, cu predilecție în zona tropicală, cum este malaria, encefalita sau febra galbenă și virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări și îl transmit oamenilor scăzând dramatic eficiența sistemului imunitar).

Există însă pericolul datorită încălzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

La animale anumite specii de țânțari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegătoare, a Boli limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la câine Dirofilarioza, dar și alte boli care produc morbiditate și mortalitate ridicată la animale, precum și însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acțiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populației umane și animale, se impun aplicarea unor măsuri de prevenire și combatere de ordin general și specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare și răspândire a țânțarilor, precum și lichidarea lor în zonele în care habitează.

Recomandările în acest context se referă la:

Identificarea zonelor favorabile dezvoltării și înmulțirii speciilor de țânțari

Responsabilitatea autorităților locale și a unităților specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare și întreținere a râurilor, a lacurilor și a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedica băltirea apelor.

Efectuarea lucrărilor de defrișare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spațiile intravilane, de pe suprafețele de pajiști naturale, etc.

Solicitarea de către autoritățile locale implicate, sau de către populația interesată, pentru efectuarea dezinsecțiilor în zone și spații unde prezența țânțarilor este evidentă, prin unități cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenței de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari,

Respectarea procedurilor de dezinsecție prin:

folosirea de substanțe omologate din grupa de toxicitate II și IV, care nu sunt dăunătoare omului și animalelor și care sunt verificate ca eficiență;

efectuarea dezinsecției în două etape, în prima etapă se urmărește exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18 — 21 de zile să fie exterminate ouăle și larvele de insecte.

Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antiparazitare și a dezinfecțiilor, dezinsecțiilor și a deratizărilor, în situațiile în care aceste acțiuni se impun.

Protejarea spațiilor prin plase de protecție și după caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea țânțarilor.

Populația să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetație înaltă în special în perioada caldă a anului.

Colaborarea permanentă cu alte autorități județene, responsabile, prin informări reciproce și acțiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire și combatere a dăunătorilor.

În situații deosebite de infestație masivă, de înțepături cu reacții locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice, se recomandă apelarea la medici pentru intervenții de specialitate.

Dr. Pențea Ioan — Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu